Uleiul esnțial este un compus de o valoare inestimabilă
Uleiul esențial este esența plantei care a trecut printr-un proces de distilare. Aceste concentrate vegetale au densități variabile în funcție de tipul plantei din care au fost extrase. (Ex, Lavanda: uleiul esențial rezultat este foarte lichid și limpede). Alte uleiuri conțin din belșug ceară vegetală care se cristalizează și se solidifică la temperaturi scăzute (Vanilia).
Chintesență și forță vitală a plantei, uleiul esențial este produs în interiorul plantei în glandele microscopice situate în țesuturile vegetale sau la suprafață, la nivelul florilor, al semințelor, al cojii, rădăcinii sau frunzelor. Înainte de a fi folositoare omului, uleiurile esențiale acționează la nivelul plantei ca și hormoni. Se crede chiar că acestea sunt agenții responsabili pentru capacitatea de adaptare a plantei. S-a constatat că producția de ulei esențial dintr-o plantă crește dacă planta se află într-o situație de stres.
Uleiul esențial actionează eficient pe mai multe planuri în adaptarea plantei la factorii exteriori:
- pentru apărarea plantei: anumiți compuși aromatic (terpeni) au capacitatea de a face plantele mai puțin apetisante pentru animale în căutare de hrană.
- pentru protejarea plantei de ciuperci, paraziți: prin procesul de evaporare. Arbuștii de smirnă sunt înconjurați de o ceață fină care filtrează razele soarelui și răcoresc aerul din jurul plantelor
- pentru protejarea rădăcinilor plantei, împiedicând rădăcinile altor plante să se dezvolte în vecinătatea acestora. În acest caz anumiți terpeni sunt responsabili de inhibarea creșterii plantelor învecinate.
- pentru reproducerea plantei prin atragerea insectelor care polenizează planta.
Factori ce determină calitatea uleiurilor esențiale
Uleiurile esentiale au o compozitie chimică care variază pe parcursul unei zile, a anotimpurilor și diferă in funcție de partea care a fost distilată ( frunze, flori, scoarță) dar și in funcție de compoziția solului, de altitudine. Fiecare ulei esențial este analizat cromatografic ( tehnică ce permite diferențierea tipurilor de molecule chimice) pentru a verifica principalii compuși biochimici dar și calitatea acestuia. Alte metode de testare vin să completeze analiza cromatografică: fișa tehnică și fișa de analiză.
